Dumnezeu într-o zi se pare
Că se plictisi de moarte
Și-nvită-n ograda-i mare
Pe vecinul său din vale.

Iar dracu-i onără cerința
Și venise la grătar.
Adusese în desagă-i
Un bidon de bere „blondă”.

Și mâncară
Și băură
Și glumiră împreună.
La un semn …
Când veni vremea …
Tatăl Nostru cel Ceresc
Îi ceru Satanei noastre
Să aducă-o tablă mare
Și pe ea piese de șah.

Se-apucară
Făr’ de zi
Și făr’ de seară …
Timpul se opri în loc.

Plănuise Domnul Nostru
Să îl bată pe Satan.
Mai avea puțin; se pare
Că era în avantaj.

Dar te pui la joc cu dracu
Și-ai impresia că-i slab?
O fi el mai mic și negru
Însă știe el să joace
Și să-nvârtă piesele.

Dumnezeul nostru care
Ne fusese-n ofensivă,
Nu știu cum și-n ce condiții
Își pierduse „două turnuri”.

Ei, de-acum,
Se vede treabă,
Că-ntre ei intervenise
Acalmie și-acceptare.
Dumnezeu de-atunci se pare
Că făcuse pact cu dracu.