Un rece curent imi strafulgera trupul,
Simt un gol inauntru,doar un vid infinit
Apoi ma privesc luminat,ma simt singur...
Ma privesc din inalt,incerc sa plang...am murit?!

Imi vad ochii deschisi,cu lacrimi inghetate
Picurand pe sub gene cu bobite de-argint,
Palid roz de satin is buze reci si uscate,
Pe un chip ca de ceara,fin zambet dezvelind.

Imi vad trupul zacand fara vreun fel de vlaga
Ce sta-ntins,nemiscat,pe trepte reci de granit
Bratul lung si firav intins pe rochia cea alba,
Sanul plin si rotund de sub bucle mijind...

Intre nori ma inalt plin de-o teama amara;
Sunt usoara,plutesc,sub ce forma exist?
Haotic ma-ndrept spre-o lumina bizara
Ce ma cheama pulsand;fug,ma zbat...a pierit!

Ridic pleoapa cea grea,vad din nou rasaritul
Inca tremur de visul din care-abia m-am trezit.
Si privesc lumea rea,si minciuna,sunt singur...
Imi doresc ca din vis sa nu ma fi trezit!