În hiperbole de haos
văd lumina reflectată
de unidimensionalitatea
rațiunii de azi.
Pârtia omenirii se duce
în camera fără ferestre,
plină cu lapte și grăsimi.
Creierul popoarelor se acoperă
cu o pojghiță dură și irezistibilă
de vis la plăceri pământești.
Pe străzile asfaltate și înflorite
iese sărăcia sălbatică a omenirii.
Societăți cad în lagune proprii
și se acoperă cu bancnote putrezite.
Omul...
2005