Ne strângem mâinile la plecare, ne punem gumarii
ne sărutăm pe gură cu reclame luminoase, stau toate în cot
stau toate
lungite pe blocul vecin și așteaptă cu gâtul întins
ca niște girafe ca niște maimuțe albastre legănându-se în cozi
își arată colții în care mai întâi vei atârna tu intermitent frumoasă
apoi eu
privind cu respirația tăiată
cum pocnești din degete -
lumina ți-o așezi pe umăr ca pe-o blană de râs

desigur, am sa port frac și-o să fiu domn te voi săruta
în adâncitura aceea mică de la gât din care
din care îți ies fire neîmpământate
ca pentru sărut

Se moare pe acoperișuri încinse se moare împleticit în cruci roșcate stau încordate pe labele din spate -
aproape desprinsă de trup le e fuga -
au blana aspră și miros a fiară
precum pământul african din care vine arsura din care vine femeia din brațe

îi mesteci sfințenia ca pe tutun
până când
până când devine o salivă iute din care faci cocoloașe din care-i faci gloanțe din care
o faci mireasă
cu pușca sprijinită de șold
nevinovăție

Te deschizi la piept și te lași împușcat în prag
mai licărești o dată intermitent în lumina de neon cu exact cinci degete la o mâna ca un om
ca un om care învață să apuce
exact în momentul în care ceainicul
începe să fluiere
a pagubă