Tu-
ristul dealurilor mele cu lilieci în mărăcini,
găsește-o râpă să te spele de oboseala altor mâini...

Tu-
torul drumurilor mele cu-n semafor defect rămas,
marchează-n față verzi inele să mă cuprindă în impas...
Tu-
lpina înfloririi mele iernatice fără miros,
adaugă vreo trei proptele și întrupează-mă pe os...

Tu-
peul gesturilor mele împiedicate și nătângi,
calmează flacăra din piele când alunițele mi-atingi...

Tu-
moarea gândurilor mele cu metastaze în progres,
înnoadă-le pe rând de stele să ai un cer al tău ales...

Tu-
multul micșorimii mele cu aer de apocalips,
trăiește-mă în paralele, meridian ascuns în ghips...

eu-
foria umbrei tale din talpă joacă pe ascuns
zidindu-și pietrele fatale în crăpături de nepătruns...

Tu-
eu.