Stau singur, obosit și-ngîndurat,
Pe geamul înghețat pictez cu suferință,
Pictez eu ceea ce am visat;
Pictez eu unica-mi dorință.

De-ar fi să scap o lacrimă pe foaie...
Eu știu că ea tot va picta:
Durerea ce-mi crează mie
Distanța între privirea mea, și-a ta.

Stau singur, obosit și-ngîndurat,
Pe geamul înghețat pictez cu suferință,
Și mîinele deja mi-au înghețat –
Iar eu depun mai multă sîrguință.

De-ar fi să desenez cu sînge
Pe foaia unde lacrima-mi căzuse...
Aș fi pictat doar inima ce-mi plînge,
Pentru tot timpul ce fără de dragoste trecuse.

Stau singur, obosit și-ngîndurat,
Pe geamul înghețat pictez cu suferință,
Căci astă seară din nou eu te-am visat,
Ah, am visat eu unica-mi dorință...

Mie greu să cred că ești departe
Te simt în răsuflări și-n raze de lumină,
Te simt de parcă mă cuprinzi din spate,
Și suntem ambii în al raiului grădină.

Stau singur, obosit și-ngîndurat,
Spre geamul înghețat privesc cu suferință,
Căci de pictat am terminat –
Al sufletului meu... iubită ființă.