am fost uneori departe de tine
plecată prin scrieri
câteva poezii
încercând să adorm fără lacrimi
să pictez anotimpuri pe stânci
să iubesc oamenii
la neîndurare

am fost uneori ispitită de uitări
căutând porți din lemn
prin care să trec aproape fericită
ca un albatros nestingherit
de apusuri violet

să fiu înaltă cât orele eterne
învățând taina vieții
a morții mi-a fost așternută
sub pleoape de-un inorog hoinar
nici nu mai știu când

am fost uneori aproape de vise
cu ochii cuminți
urmărind pașii oamenilor
descoseam amprentele lor
din suflet
să mai pot respira
fără cenușă

acum am doar mâini de argilă
te las o vreme
să le dai altă formă
a iubi
a scrie
a naște