Din înalturi colorate, vesele și mincionase,
Se reped către pământuri, lungi covoare de mătase.
Margini umede de scalpuri, sunt zdrobite fin sub oase,
Se reped către pământuri, lungi covoare de mătase.

Mii de degete silfide, lungi, subțiri și albicioase,
Se reped către pământuri, lungi covoare de mătase.
Se transformă în mocirla, bălți se scurg încet pe case,
Se reped către pământuri, lungi covoare de mătase.

S-a topit și infinitul, căutând a se descoase,
Au murit peste pământuri, lungi covoare de mătase.
Iarna a trecut laconic, lăcrimand cu mâini cleioase,
Au murit peste pământuri, lungi covoare de mătase.