am început într-un ceas de nebunie...
(nebunie pentru cel ce nu privește)
să explic cum e, cu măgărie, despre poezie?

scrisul vine din străfundul minții
situată pe margine și fără fund,
minte din ignoranță și prostie
dar, ca un cap de mare, umflată de
mândrie!

să-nțelegeți, nu-i nevoie, nu e de înțeles
ce-i pe margine, alunecă și se pierde

oare cât e până jos?

iată și adâncul.
mereu, mereu, mereu..