Ai în ochi și pe buze
O pădure pietrificată
A căror arbori au ramuri de durere,
Iar frunzele leșinate, căzute la rădăcina nasului tău
Ĭncă promit mustire și abundență,

De gene îți atârnă albastru,
Adânc ca inimile de ghețari
Iar părul îți brăzdează fața ĭmpărțit în firicele,
Tăind trăsături ca filoanele de fier și plumb în munte

Și tot privindu-ți sălbăticia
Mi se limpezesc legendele murdare
De nămolul ce mă inunda,
De tulburări si rătăcire.
Acum nici zeii nu mai au curaj să-mi râdă nereușitele.