cand ma distrez,disper
cand ai plecat,disper
cand mi-amintesc n-am aer
dorinta arde in mine
sa-mi spulber tot ce am frumos
tot sa intorc pe dos
ca nimic nu mi-a ramas
niciun popas
in drumul spre infern
de care nu ma tem
pe care il urmez
cand nu pot sa visez
ucise-au fost fantasme
frumoase precum basme
scrise de un poet
inteles si corect
ajung la margine de drum
si in prapastie ma pravalesc
ca nu mai am ce sa iubesc
ori pentru ce sa ma caiesc
nu am deloc recunostiinta
dar sunt sapat de constiinta
ca sunt un om ce nu mai lupta
si se distruge ca o bruta
as vrea ca ultima dorinta
sa uit tot ce am,pocainta!
in sange sa-mi plutesc cadavrul
dar nimeni sa nu-mi zica, bravul!