***
redevenire

aceștia sunt macii mei
așezați în zăpada uitată de un soare abulic
acestea sunt mâinile mele
crescute din rădăcinile macilor întorși
sub ochi
în grădină
peste frunze de anotimp
este trupul meu alungit spre oriunde
căutând cu pielea un reazem

***
singurătății

când dincolo e doar o tăcere
care apasă cu putere pe clanță
deschizi ușa cu inima-n gât
cu toate simțurile în alertă
așteptând o atingere ușoară pe frunte
ca un sărut de bun venit

***
grație

în lumina fragilă a dimineții
trupul femeii cuibărit în coasta bărbatului
zvâcnind din somnul adânc
trezindu-se

***
acord

două respirații armonizându-se