Obsesiile-s fiicele demenței
Iți spun zâmbind… și-n mesele din lemn
Văd caii verzi în orișice însemn…
Ghicesc geometriile absenței.

Din ceașcă sorb tăcut o nouă voce
Știi…m-am lăsat de scris, (tăceai a ploaie
Aș fi cusut un vârf de pix pe-o foaie
Ori mi-aÈ™ fi scris postumele precoce).

Îți clătinai în scrumieră fumul…
(Un felinar zâmbind lâng-o felină,
Doi manechini lipiți într-o vitrină)
M-ai fi ținut captiv… la fel și drumul.