Vârful luminii încet mă pătrunde
mă simt ca o prismă prin care se scurg
culori-curcubeie

în corpul de sticlă
arde lumina
cu lucșii de lavă-curge adânc

sunt stors ca o doică în noapte
din inimă pierd culori de demult

mai umple-mă doamne de soapte
să pot, ca să pot ...să mai uit