Ce boală-o fi și asta lașitatea
Oricum molipsitoare, căci majoritatea
Bărbaților au lenea asta cronică
Deși nu recunosc de ea se-mpiedică

Dacă iubesc și în cale un obstacol
Apare, ei dispar ca prin miracol
Nu au curajul să lupte pentru ce iubesc
Bat în retragere, lingându-și rănile, firesc

Crezând că-mi faci un bine
Te dai deoparte și te rănești pe tine
De vrei să dovedești că ești bărbat
Continuă să lupți și vei fi câștigat

E-ngrozitor să vezi pe cel iubit
Cum dă-napoi când a primit
O lecție din care ar avea de învățat
Să lupte în continuare și va fi câștigat

Ți-e teamă și te pui la adăpost
Te relaxezi spunând ”ce-a fost a fost”
Chiar dacă sufletul te doare că ai pierdut
Continuă să lupți și nu te da bătut

O luptă-i viața, tu fii învingător
Ia totul de la capăt privește-n viitor
Obiectivul tău să fiu doar eu
Să nu mă pierzi, iubește-mă mereu

Orgoliul vostru masculin se-nchină
Când văd fermecătoarea parte feminină
De teamă să nu fie înșelați, gândesc ascuns
Chiar de te dăruiești cu totul, nu-i de-ajuns

Încearcă deci și fii mai optimist
Și când iubești s-o faci ca un artist
Care-și dă viața jucând ultimul rol pe scenă
Fii toreadorul care moare în arenă