Am pierdut odată un cuvânt,
l-am căutat prin toate cotloanele strâmte ale hainei
unul era șters de la prețuri-
pe acolo cuvântul s-a dus,
versul a ieșit mai sărac, mai uscat

am pierdut altă dată un verb-
l-am căutat pe la toate
barierele
un lacăt căzuse
din cauza acidului verbic,
poemul a ieșit mai greoi mai obtuz

și o rimă cândva am pierdut
căutând-o prin noile dicționare
lipseau tocmai pagini unde dormeau
împerecheate două câte două rimele
și spusa a ieșit sufocată,
cu vocale schimbate

pagubă mare însă a fost
când "s-a dus" odată în zori
un poem ce-l făcusem în vis,
și cu siguranță
în singurătatea lui era
cel mai frumos poem ce-l făcusem
în timpul vieții noastre...viitoare