Moartea unui tren

Asasini… asasini…
Trec strada înspre gară,
Nici mersul trenurilor
Nu s-așteaptă azi să moară.
Cine? Cine e de vină?
Mai bine tac, pun degetul pe buze.
Moartea unui tren
E mai presus de fire.
Prin gări doar vântul trece
Și moartea, dar ea se grăbește.
Stau ca și noaptea,
La pândă între șine;
Cu aer de morminte
Un șuierat s-aude.
ÃŽn spate nu e nimeni,
În față este ceață.
Dau sa ridic o piatră de pe șină,
Să treacă trenul,
Dar nu mai vine.
Asasini… asasini…
Trec strada dinspre gară.