iată-mă!

la piață în buzunar cu o sacoșă goală
în palme cuiele poeziilor
ultimei nopți
credeți
că reuși-voi să cumpăr cu ele
sufletului flămând ceva de-ale gurii
de-ale întremării făpturii

urcat în picioare pe un tomberon
cânt
sau cel puțin eu așa cred altminteri
de ce
se strâng în jurul meu maidanezii
și urlă

un cerșetor îmi întinde covrigul
din care molfăie cu rădăcinile lui
învinețite
însă ei
comercianții
neproducătorii
tăietura
spiritului care nu se mai vindecă
nu fac altceva decât să înjure
și să scuipe

îmi curge urechea prin care
cercelul timpului nu s-a petrecut
și iată infecția
cristalizând un munte de pietre
nu!
eu nu voi arunca
pentru că e departe ziua când
avea-voi îndemânarea
de a nimeri fiecare țeastă
afundată în câștig

îmi simt răsuflarea
în propria ceafă
și pomii
parcă au înfrunzit în dolari
noi iarba ultimilor măgari
ne încăpățânăm în tânjirea
iubirii

o! fie-vă dar milă!
înfigeți-mi în piept mulțimi
de târnăcoape
veni-vor porumbeii
în ciocuri să mă-ngroape
la ușă să vă lase
foșnind
punga cea goală

zadarnic veți striga atunci
spre mine:
scoală!

la tomberon o mână a în
cuiat
capacul