deasupra orașului granița dintre nimicuri și dragoste
ferestre incolore
click un aparat foto
click multiplu ca o satisfacție în cascadă
lângă balustrada peste care s-ar tot arunca disperații

zâmbiți vă rog priviți larg spre mine
- flashuri acoperind soarele -
ignorați acum lumea ignorați neîntâlnirea
vă stă bine așa în alb-negru

mulțumesc eu aș fi ales o culoare mai aproape de viață
dar doamnă e mai poetic așa
nu nu am cearcăne prelungi
ca acoperișul casei ăsteia din 1889
exagerați
posibil mereu mă developează prin tristețe pelicula
reflexia prin sticlă se potrivește iernii din inimă
să fim sinceri până la capăt
fiecare își poartă eșecurile cât mai adânc
de aceea prefer să privesc oamenii direct în ochi
până la ultimul strat de viață
așa cum vă țintesc acum obiectivul domnule

să nu stricăm vreun cadru să nu deformăm luminile
nu vă mai ștergeți de ziduri doamnă
niciun bărbat nu are
atâta dragoste încât să vă voaleze singurătatea