Sateliții iau pe unde, generația la întrebări
saltul în niciunde din milioane de încercări
azi câțiva muritori s-au sprijinit de univers
stîlpi de sare prin Gomora - obosiți la mers

Dar pînă la zborul ultim mai este încă mult
dincolo de păcat, entropie, tăcere și tumult
hainele albe de pe unii, miros a întinăciune
când sfinții ies năuci din ele, cu repeziciune

Nuduri de leproși se scurg așa, pe stradă
ca Isaia gol, martor la o invizibilă paradă
și parcă cerul tot s-a coborât să-i vadă...

Cum unii și-au scos din inimi și ultimul altar
să se-ascundă prin biserici să cerșească har
intrați în amnezie, în drama înghețului de frig
pe drumul rătăcirii, li se oferă, ultimul covrig

pe încercuirea lor coclită se va însemna cândva
sub radical, zero cu minus, și condamnarea ta.