poartă în cocoașa lor plată
camioane și pași încărcați cu gânduri
șerpuiesc ca niște valuri
prinse între stânci
din când în când
rod nemilos
din talpile așezate milimetric
ca un tampon
pe rana umbrei coborâte
la ceas de amiază

tocite de greu și de transpirația
bunicului lăsată pe asfalt
descriu fiecare priveliște
din ochii drumețului rătăcit între vârste
și-i însemnează teritoriul
de sub pași

cicatrizate ca o rană
stau amintirile
până când
ivite din margini
reptilele cască a lene
și ploile
încep
să ne îngusteze văzul...

...și ele
drumurile ne înghit singurătatea