Iarnă tomnatecă
pământ aplecat pentru scurgerea apelor vechi
acum mă așteaptă


aerul ca o gheață uscată
crengi în rugăciune,
pietre funerare
vânturi certate cu inerția
vânturi ce trebuiesc trăite!

cărămizi învelite pentru casa de la primăvară
dorm, smocuri de nea atârnă pe coaste
zgomot de ceruri tăiate de ace
în puri nemișcătorii brazi

iarnă tomnatecă,
copacii tăi cum se dezbracă!

desen în creion de cărbune
cuiburi nedibuite niciunde
noaptea acoperindu-și genunchii