sărate
strânse în ulcioare de aur
din adâncimea mărilor noastre

dulci
fericite și nerăbdătoare
ca toate iubirile neîncepute

amare
cu sufletul fiere vărsat
la colțurile singurătății

râuri prăvălite de pe stânci
nisipuri vânturate de deșertăciuni
vesele câteodată
aproape triste mereu...


așa par a fi toate poeziile noastre