Incercam sa-mi scutur mintea de toate pacatele gandurilor ce muscau dibaci din fiinta-mi.
Doream sa alung tot ce nu era linistitor, sa inchid ochii, sa clipesc de trei ori marunt si cand sa privesc iar in jur sa constat multumit ca totul s-a schimbat.
Voiam ca nu doar ochii mintii mele sa te vada, nu doar imaginatia mea sa te mangaie si sarute incet.
(Parca de undeva, dintr-un unghi demiurg, vad cum ne sarutam usor, vad cum usor buzele noastre se desprind, cum mi le trag si trec cu varful limbii pe ele savurandu-ti gustul de capsuni ce va salaslui pe buzele mele inca multa vreme.
Prin prisma mea vad cum deschizi usor ochii, cum privesti inca uimita si prinsa de magia a ceea ce a fost, apoi razi copilareste si-ti lipesti fruntea de a mea.)
Visam sa-mi stai in brate si sa te lasi alintata.
Doream sa ne privim in ochi sa vedem adevarul, sa vezi ca nu ai de ce sa-ti faci acele ganduri, sa simti ca iubirea mea nu e doar in vorbe (uneori intarziate), iar eu sa vad ca ce spuneai nu erau doar minciuni frumoase, sa ma blestem ca ti-am facut rau cu neincrederea mea.
Doream, iubita, sa fii langa mine, sa te tin alaturi mereu (si stii ca daca te iau in brate nu-ti mai dau drumul…).
Doream draga mea, doream, le doresc, te doresc si-o voi face…

05.07.2006