ploile au acoperit iar stâncile
ce corabii vor mai pleca azi în larg?

putrezește sub Ararat
catargul primului Titanic

parcă ar fi un cimitir al dezertorilor

mamele nu se întorc
să ne ia tristețea în pântec

numai mamele pot face asta

încercam doar să visez copilul cu pantaloni scurți
învățat să râda stirb pe ascuns

e un decembrie în ploaie
plângând ca un prinț
răsfățat cu prea multe sărbători

cine nu-și amintește
că este o barcă plecată dintr-un naufragiu ?