.







Mi-aș întoarce iarăși pasul peste urma din zăpadă
să-mi cuprindă fulgii brațul cu alte brațe, să nu vadă

coarnele de crengi cernute cum în pași de melc pe stradă
lovind pietrele bătute îmi țin cerul să nu cadă

răstignit pe turla nopții. Mi-aș lăsa iar liber dorul
dăruind tot albul vieții ce-a-ntomnat, iară zăvorul

dintre inimă și gură, strecurat ca o iscoadă
după ușă-n bătătură, l-aș răpune cu o spadă

de-ar vrea sufletu-ți să ierte. Și-am să vin ninsă naiadă,
în potop de fulgi cu plete. Lasă-ți urma pe zăpadă.