cu stele în mâini
deschidem cărările
ale zeilor sunt începuturile
ale noastre căderile
visele ne alunecă din piept
când ne lungim pe marginea
Drumului
și-i ascultăm
din urmă poveștile
fântânile seacă în calendar
iar sfinții scot
găleți goale
din burțile supte
ale credinței
semnele venite de sus
ajung pe pământ mituri
domesticite sub biciul îmblânzitor
al zilei

vrăjiți de mătasea serii
ne adâncim
în mișcarea pământului
o seară
o dimineață
înc-o seară
înc-o dimineață…
Doamne, ziua a opta
vine ca o amenințare
pentru pruncii născuți în cuptoarele poeziei

între ciumații lumii
iubesc și eu ca toți
și-mi sporesc
cu un ceas căderile…