Din cochilia sidefată
A ieșit ca să te vadă
Un melc cu două antene
Ah! eu credeam că sunt gene!

Și privindu-te mirat
S-a întors si-a întrebat:
- Cum e să fii prichindel
Într-o lume, așa , altfel!?


Nu știa s-o definească
dar știa ca să vorbească
Că era dintr-o poveste
Și prinsese așa de veste

Că-i luna cadourilor
Spre bucuria copiilor.