mai târziu
am aflat că visele sunt ca și viața:
oricât de lungi ar părea,
nu durează mai mult de câteva secunde.
poate că de-asta
suntem mereu însetați de dragoste,
de-asta simțim dezamăgirea
ca pe un furt,
de-asta ne-ascultăm din când în când
și mai ales când suntem singuri,
inima.

și ceva mai târziu
am aflat că deși o privim
ca fiind curgere,
valurile ei vin alandala,
niciodată nu poți fi sigur
de momentul unei anume întâmplări,
că, în fine,
atemporalul e la fel de real
ca și sărutul
de azi-dimineață.
...azi dimineață
sau aseară?!