Eram un trecator nevinovat, pașind pe drumul de asfalt
Erai un camion de marfă și goneai cu furie
Cărai oglinzi dulci și străvezii, mă vedeam în tine.
Sticla s-a spart, acum âți port cioburile în mine.

Tu ai devenit înger și eu un cadavru viu pe drumul de asfalt.
Daca tot ai aripi cerate acum, vorbește cu Barbosu,
A-mi dea o inima nouă, fierbinte și puternică,
Să-mi pulseze jucaus in piept...să facă sângele să zvâcnească.

Din ce mi-au pus doctorii în schimb, curge plumb topit,
Șiroase cenușii se scurg din mine, nestăvilit
Și doare, și mă intoxică încetul cu încetul
Dacă mă mai abțin mult, simt că voi muri.