picnic la marginea fumului
mi-am vopsit părul și buzele în albastru
mușc stroboscopic din mere crude
inima îmi rămâne în urmă
nu mă
vezi

am înlocuit cu oglinzi tablourile din casă
imaginea de tors cu inimă schiloadă
mă sufocă dinăuntru
venus din milo
nu mă cu
prinzi

fiecare cameră este o zonă de alienare
aceeași femeie vine pe drezină
însoțită de călăuză
îmi vorbește despre sentimente
și percepții nepământene
tot ce tu nu
simți

femeia îmi seamănă pe alocuri de parcă
o gură invizibilă mușcă aleator
detalii din mine
și mă recompune fragmentar
același spațiu altă zonă
străină
ție

de la un timp îmi dezvăluie sfere de aur
spune că acestea pot îndeplini
orice dorință una singură
și mă îndeamnă să aleg
refuz preferând să
rămân in[di]
vizibilă