la ceasul când se-adună
clipele în calendar
vin să mă închin...

mi-e dor
de transpirația trupului
predestinat să umple
pământul cu iubire
mi-e dor
de fânul din iesle
cu miros de prunc
mi-e dor
de raza retrovizoare
din sufletul lui din care
respir iubire
iubindu-mă până
la altă naștere...

mi-e dor
de lacrima mamei căzută
pe lutul sufocat de cruci
la ceasul când se brevetează
modelul sculptat
cu prunci...

mi-e dor
de dorul din colindă
născut în albul iernii

mi-e dor
de pământ
apă
aer
foc

mi-e dor
de TOT
de albul întins pe zăpadă...

mi-e dor...
pentru toate mă închin.