Dacă marea s-ar prăvăli ca un dar nedorit
cu avalanșe de apă înspre geamul tău
să întindă perdele de alge
să inunde arterele să scuture arca

brațe de arbori dedesupt mișcători
cu frunze adânc mușcătoare ventuze
aflându-se...dacă

în loc de spini veninuri cu dinți
și rădăcini de laț ucigător
ascunzându-se...

mereu aducătoare de scoici vânătoare...

dacă marea s-ar prăvăli
în adânc să te caute ai putea
să slobozi epave din hăuri
închide ferestre cu grele zăbrele
de ancoră zăcând
în spongioase nisipuri,
uitate de gropi mariane

să te îmbraci apoi în zale
ca un captiv halat de sirenă
cu ochi de harpoane și plete țipar,
te ascunzi visând anamneza
titanicului de serviciu
în hala-arenă
a sentimentelor zăvorâte
de format jpeg...
dacă...oare...
chiar...