E ziua celor ce au fost
Și lumea-i plînge-n cimitire
Azi totul pare fără rost
Deșertăciune,risipire
Doar nume atîrnînd pe cruci

*

Se-adună lângă foc țiganii
Și mâinile întind să se-ncălzească
Le suflă vântul fustele-nflorate
Iar caii pasc nedeshămați
Înrourata iarbă de pa șanț

Se risipesc apoi pe ulițe golanii
Cerșind din poartă-n poartă
Îi latră printre garduri câinii
Speriați de larma începută

Spre seară se-ntâlnesc iar lângă foc
La cortul ridicat în câmp
Amurgul a rămas din loc în loc
Și ziua se destramă în nemăsuratul timp

Pe fețele-obosite flăcările joacă
Și fumul se ridică-n blânde adieri
Purtând un cântec de țigancă
Al ne-mplinitelor iubiri...