el nu asculta pe nimeni era într-o călătorie prelungă

adâncit în numele oamenilor în ridurile lor din pântec în mamele moarte
își lăsa în pământ mânia triumful și necugetarea
se străduia să ierte și viața și moartea primului om și ultimului
niciun loc nu rămânea nebotezat nicio apă neumblată
se înstrăinau furtunile de păduri și putreziciunile de mări
în calea lui corbii își amuțeau croncănitul
șerpii își înghițeau veninul dihăniile își mușcau labele
nicio vietate nu-și mai afla prada nicio maledicție nu-și mai vărsa răul

atunci nu știu în numele cui și nu știu până când
am început să mă rog
din limfă să mă rog din oase și din spută
fără milă mă rugam și fără somn fără aer și fără vreo vină
jumătate în mine fiind cealaltă jumătate ieșită din trup

însă el nu asculta pe nimeni era înnodat în altă lume