Robit mi-e timpul,
întrebări perene
își taie drum
spre soclul dezgolit.

Din umbre
rugi se-ntorc
în asfințit,
ascunse ieri,
trezite azi alene.

Un clavecin
în depărtări
se vaită,
speranțele-s
plecate-n cruciadă,
cu trupul răvășit,
tristeții nadă,
în noapte urlu,
lup pierdut de haită.