de an nou ți-am făcut o vizită, tată
mi-am adunat ultimele bucăți de suflet în gât și-am pornit să te caut
aproape irelevant
cu pașii mărunți am invadat sanctuarul tăcut
și m-am oprit în fața mea

ți-am făcut o vizită, tată
mi-am lăsat amprentele pe zăpada capacului
am căutat vibrarea de sub ea
și-am sperat să-ți simt pâlpâirea în palme
dar tăceai
și de sub zăpadă-mi răspundea numai țărâna golul
și poate păianjenul stăpân peste tine

am trecut prin fața mea de mii de ori
m-am privit m-am ascultat m-am tăcut
m-am așteptat
m-am dorit tăcând ca și tine, tată
să ne mănânce pe-amândoi aceeași gaură
să ne sape carnea aceeași creatură însetată
să ne sfărâme oasele aceeași cruce de la căpătâi

dar am înțeles zăpada nepășită nepângărită
de iluzii căutate și idealuri urmate

voi niciodată nu ieșiți în întâmpinarea noastră
niciodată la plimbare
niciodată nu răspundeți sau vibrați la strigări disperate

voi sunteți zăpada gheața
și tot golul de sub ea
și din noi