Soarele s-arată palid printre norii grei de toamnă
Și-n pădurea-ngălbenită rândunelele se-ndeamnă
Să plece din țara noastră, unde frigul va veni
Și împărăteasa iarnă, pădurea va-mpodobi.

Soare, serafic cezar, tu încă mai încălzești,
Apari vesel după ploaie, ca eroul din povești
Frunze cad, păsări tot pleacă, iarba se îngălbenește,
Și simt c-odată cu vremea sufletul mi se răcește.

Dară toamna e frumoasă, cu miros dulce de vii,
(mă întreb discret în mine, tu oare ai să revii?)
Și clăcile de porumbi, veseli, unde toți vor râde,
Nu mai știu iubite dragă, deprimarea mă cuprinde…
(septembrie, 2003)