…Și afară bate vântul, crengile plângând se frâng
Crivățul urlă sinistru, păsărelele tot plâng,
Numai tu, zăpadă pură, ai întârziat să vii,
Și în orice noapte-ngheață, stelele-s de sticlă, știi?

Nu mai știi, poate-ai uitat, dar astăzi eu te-aștept,
Ce să-ți spun, nu-ți spun nimic, auzi inima în piept
Cum se zbate și cum plânge, nu mai poate să aștepte
Și în noaptea cea de sticlă, tresărind, alerg pe trepte…

Nu mai știu ce să mai zic, știu că el nu mă iubește,
Dar cum oare ar putea, dacă nici nu mă privește?
Fiecare cu destinul hărăzit de Dumnezeu,
Sigură în iarna verde, singură-n mormântul meu!

Oare când o să mai ningă? Soare, tu, mai intră-n nori
Să pornească fulgi de gheață lunecând pe dulci viori,
Tu, iubite, vine iarna, te aștept, dar tu nu știi,
În ținut alpestr’ de gheață, tu la mine n-o să vii...