În natura înghețată cântecul răsună iară
Invocând iarăși și iarăși draga noastră primăvară,
Dar afară e doar lapte – ne pică din cer pomadă
Și la ceasul după-amiezii vrăbiuțele țin sfadă.

Singură și supărată, singură din nou acum
Căci în ceața vieții noastre, focul lasă-n urmă scrum.
Aș pleca în nopți cu lună, ca în vis să mi te-apropii
Primăvara să ne cânte partitura ei cu șotii.
(februarie, 2006)