Cum Þi-a fost, Doamne, anul ce-a trecut,
Mai bun…, mai rău?!...
Ce ai mai zis, ce-ai mai făcut,
Ce mai spun ceilalți în dreptul Tău?

Cum te-ai simțit privind spre fiecare,
La ce amvoane ai mai predicat,
Câți Te-au mai lăudat în gura mare,
Câți au tăcut și câți Te-au înjurat?...

Din ce mai pun creștinii pe la mese
Tu câte-ai reușit să mai mănânci,
Cu câtă greutate pot s-apese
Ascunse, blestemate acele stânci

Cu chip de iudă și de ne-simțire?...
Câți te-au chemat să-i binecuvântezi
În vechea și înveninata fire?
De ce ne mai iubești, de ce mai crezi,

De ce mai mori de mii de ori pe cruce,
De ce obrazul încă Îl întorci,
De ce mai treci pe drumul care duce
Spre fii ce dau roșcove la porci,

De ce ne credem frați Tăi mai mari,
De ce n-am înțeles ce e cu noi,
De ce atât de josnici și avari,
De ce încă săraci și orbi și goi...?

Și-o întrebare parcă ți-aș mai pune,
Gândindu-mă fără să vreau la el:
Privindu-ne pe noi, Isuse, spune,
Cât Þi-e de dor de vechiul Israel?