un tren a pufăit prostește
note de fum s-au oprit mirate
deasupra sculpturii diurne
smălțuită
cu pulbere tristă de nori

linia avidă a orizontului
se oprise ca o somnambulă
suspendată
de ultimile fumuri de horn
și atunci
mai mult ca oricând
în ceața transparentă...

se simțea înghețată
o privire aproape abstractă