te păstrez
printre dulcețurile amintirii mele
După-amiezile acelea roșii
prigonite de timp
peștiuci buzați prin aerul verde
ne gâdilau tălpile
timpul făcea valuri peste noi
pluteam în spațiul nostru limitat
infinit și frumos
eram îngerii adâncurilor
pereții sărați se calcinau
și rămâneau poroși
geamandura viselor noastre
nisip în cearșaf și alge pe mese
fumam hașiș și ne botezam
pigudel alb
a fost un anotimp de lene și scrum
basmaua roșie a tinereții
azvârlită pe mesele amintirii
ce muzici demente, ce grozăvii
neterminate, neduse la fund…