trecea acest elefant supradimensionat cu picioarele lui butucănoase peste plapuma de pământ sub care ne împărțeam unul altuia trupurile
eram în vremea regăsirii, unde tu te pliai pe mine iar eu îți arătam ce fel de planetă stranie și neumblată îți eram eu
că viața vieții nu simțise asemenea împlinire și nici nu se inventase un termen de comparație cu tine vreodată aici
că băga-mi-aș picioarele îmi vine să intru cu totul între oasele tale, să mă lipesc de carnea și de sufletul tău
și cine pe cine leagănă și care pe care se anină și unde e începutul și sfârșitul și fulgerele și planetele și mușchii mei și mușchii mei
ca două marmote întinerite definitiv ne-am scos capetele afară și am țipat la boul acela de timp care trecea bivolește deasupra
să-și ia catrafusele și picioarele plonturoase de pe acoperirea nostră, la mama mă-sii cu el
alo, aici se iubește și ce ne mai interesează pe noi trecerile și timpurile sau cum dorm alții, pentru dumnezeu...