ți-a ieșit taina din mormânt
și m-a lovit în țeastă
cu ascuțișul ei de buzdugan

m-am prăvălit
am zăcut
de la mine până la cer
am iertat

niciodată nu-mi va mai fi altceva
decât dor și drag de tine

martor mi-e poemul acesta
pe care-l scot
ca pe un buchet de flori
sau cuvinte
de sub brațul stâng
să ți-l dăruiesc