știi ce te rog
când îmi voi întoarce obrazul stâng înaintea ta
să ai milă de mine
și să mă lovești în așa fel încât să nu mă doară
precum prima palmă
iar când îți voi scoate dintele
să-ți deschizi gura larg până la urechi
degetele mele sunt niște raze calde ce-ți vor curăța trupul de friguri și de nămolul din saliva ta abundentă

niciodată n-am să înțeleg
cum poate să curgă un fluviu de miere undeva iar muștele aurii să se adune pe malul său bătând din aripi și să lingă din el până la infinit în timp ce vânzătorii ambulanți strigă o zi întreagă ca niște muezini umblând pe toate cărările pentru o bucată mică de pâine

mama
cerul e prea departe de mine iar eu n-am învățat să mă plec nimănui
nici să sărut vreo mână în afară de a ta
chiar dacă am fost blestemat de tatăl meu beat și gol să fiu robul fraților mei până la înviere
roagă-te să cadă ploile peste mine până voi deveni un arbore cu ramurile înalte
până îl voi atinge cu creștetul meu atât de verde... mama