„cum să mă lupt cu tine moarte cum e
să-ți smulg rărunchii să-ți sugrum gâtlejul”
(Adrian Munteanu)

ți-ai pus odăjdii tu mironosiță
săpând în trupul încă alb în noapte
beteagă vrere și albastre șoapte
din dor de rai tu împletind cosiță
când zorii mă-nfășoară aș încinge
în focul sacru tiara ta bolundă
domnind peste întinderea rotundă
pleșuva țeastă nimeni n-o va stinge
cu sulițe-nmuiate în cucută
ți-aș scrie-n coastă rană și suspine
imundo plânsul tău să mă aline
și Pan să-mi cânte vesel din lăută
nicicând nu voi putea să-ți smulg rărunchii
ți-ai pus odăjdii eu îmi plec genunchii