Doi tineri merg tinandu-se de mana
Printr-o padure deasa, fara flori
Isi jura mut ca vor fi impreuna
Si pe-amandoi ii trec mii de fiori.

Se-asteapta la un drum fara oprelisti,
Fara pareri de rau si vise sparte,
In care poti usor ca sa rezisti
Si-n care totul este ca la carte.

Deodata norii s-au pornit la sfada
Si tunetele parca se tin lant.
Va-ncepe ploaia, fara de tagada,
Va umple ochi si cel mai mare sant.

Au rezistat, se tin inca de mana
Si se iubesc la fel ca la-nceput.
Acum natura este-o buna zana
Si le ofera-n dar ce au pierdut.

Se bucura de zile insorite,
De dragoste si zambet de copii,
De implinirea viselor dorite,
Chiar daca sunt nimicuri si prostii.

Furtuna insa-i viziteaza iar
Si le arata alta fata-a vietii.
Efortul lor e insa in zadar,
Caci le lipseste forta tineretii.

Se simt invinsi in fata crudei sorti
Si nu mai vor sa mearga mai departe.
Desi mai putin vii decat sunt morti,
Ajung sa-si planga visul intr-o carte.

Doi batranei printr-o padure deasa
Se tin la brat si au in mana flori.
El e un crai, iar ea e o craiasa
Si pe-amandoi ii trec mii de fiori.