Privind,întruchipat în demiurg,
Găsesc un tron!
A fost al meu...

Prin codri,sub un cer albastru,
Mulțimea exilându-mă-n neant,
Transpus în marea neagră,
Nu sunt și nici n-am fost...

Trezindu-mi ochii încleștați,
Și scuturând venin,
De printr-o albie de sânci,
Ceva ce e,și totuși nu-i,
Mă-ncoronează în cristal...

Eternitatea-mi e plăcută,
Și-o sorb,și-mi curge la picioare.
Nu sunt și-aș vrea a fi...
Un sceptru al luminii,
Mi s-a uscat în mâna stângă,
Putrezind în semnul crucii!