S-a-ntins un alb covor de nea
Și-afară încă ninge,
Oricat ar fi vremea de rea,
Cu viscol, ceață-n preajma mea,
Nimic nu m-ar atinge.

În suflet am un foc aprins
Ce arde ne-ncetat,
Ce nici acuma nu s-a stins
De când privirea-ți s-a prelins,
Iar tu te-ai estompat.

S-a-ntins un alb covor de nea
Și tot mai ninge-afară,
Oricât ar fi vremea de rea,
Privirea-ți dulce-o voi păstra,
Căci încă mă-nfioară.